Nu că m-aș lăuda, da’ ieri am făcut niște gesturi cu adevărat exemplare! 😉
1. Am dus la tomberonul ăla galben două pungi de plastic pline cu… plastic și hârtie – reprezentând deșeurile reciclate în decurs de aproximativ două luni.
2. Ca întotdeauna, am cumpărat lapte de la producător, adică lapte din acela cum de fapt nu ar trebui să existe, conform legilor capitalismului sec. XXI: 1. ieftin (2,5 Lei/l) și 2. bun! De fapt, conform legilor esoterice ale neoliberalismului de azi, laptele de la magazin trebuie să fie 1. scump, 2. procesat, răsprocesat și răs-răsprocesat și 3. de proastă calitate. De parcă altfel nu ar fi conform normelor UE!
În fine… Am cumpărat lapte de la producător și l-am turnat, încă la tarabă, din PET-urile (refolosite) ale producătorului în borcanul de sticlă, de 4 litri, folosit de mine de multă vreme special în acest scop. În felul acesta reduc și mai mult cantitatea de PET-uri ce trebuie, ulterior, sortate acasă și cărate la tomberon, producătorul de lapte urmând să refolosească la rândul lui, de mai multe ori, PET-ul recuperat.
3. Am luat niște caș, tot direct de la producător, și l-am pus direct într-un ambalaj de plastic, adus de acasă. În felul ăsta am renunțat chiar și la pungulița de nailon în care se ambalează de regulă brânzeturile (recunosc, deseori uit să iau cu mine recipientul pentru brânzeturi, și sfârșesc și eu prin a cumpăra telemeaua sau cașul ambalat și reambalat în vreo 2-3 pungi de nailon – îhhh!!!).
PS: Plecând de la piața agro am văzut, în imediata vecinătate, persoane de o stare socială modestă cum reciclau niște… fundații de beton pe amplasamentul unei foste fabrici. Scormoneau în pământ, probabil în căutarea de fier beton. Aici aparent se pregătește un viitor proiect imobiliar, ceea ce ar fi totodată unul dintre primele exemple de reciclare urbană a unor terenuri de tip brownfield (adică deja utilizate) din orașul nostru. Așa da!
