5 martie 2020
Alianța Globală pentru Alternative la Incinerare, Coaliția pentru Justiție Energetică din România, alături de Zero Waste România atenționează din nou autoritățile cu privire la riscurile majore pe care le implică construirea unui incinerator de deșeuri cu valorificare energetică de mare capacitate în București-Ilfov.
Susținătorii incineratorului consideră în mod eronat că soluția incinerării înseamnă un oraș curat și energie verde. În sprijinul Gabrielei Firea, îl găsim pe Cristian Ghinea, europarlamentar USR și fost ministru al Fondurilor Europene în guvernul Cioloș, care a recunoscut recent susținerea pe care a acordat-o incineratorului în perioada mandatului de ministru.
Îi contrazicem și condamnăm ferm demersurile autorităților. Prin incinerarea deșeurilor, fie ea și cu recuperare de energie în instalații așa-zis moderne, Municipiul București și județul Ilfov vor pune în pericol sănătatea cetățenilor, vor polua iremediabil mediul înconjurător și vor îngreuna tranziția României spre o economie circulară. Toate aceste amenințări se vor traduce în costuri, fie că vorbim despre tratarea cetățenilor bolnavi, despre reducerea poluării aerului sau despre slujbele pierdute în sectorul economiei circulare. În plus, mega-incineratorul va susține importul de deșeuri legal sau ilegal.
Incineratoarele de ultimă generație sunt prevăzute cu dispozitive de control al poluării aerului, care captează o parte dintre poluanți, dar nu îi elimina. Experții estimează că filtrele rețin numai 5% – 30% din cantitatea de particule foarte fine, mai mici de 2,5 microni, sau de nano-particule. Substanțele captate sunt apoi transferate în reziduurile solide rezultate din valorificarea energetică și incinerare (cenușă, zgură, funingine, nămol de epurare). Așadar, instalațiile de valorificare energetică nu rezolvă complet problema depozitării deșeurilor. Aproximativ 25% din cantitatea deșeurilor care intră în incineratoare rămâne sub formă de deșeuri periculoase. În plus, potrivit unui studiu realizat de GAIA în 2017, instalațiile moderne de valorificare energetică (precum cele de tip gazeificare, piroliză sau arc de plasmă) și-au demonstrat deja ineficiența, în scurta perioadă de operare pe piață.
Așadar, incineratoarele nu doar că nu rezolvă problema gestionării deșeurilor, ci amplifică problema poluării aerului, în condițiile în care Municipiul București se confruntă deja cu un infringement în acest domeniu. Dacă problemele se amplifică, vom plăti amenzi usturătoare, iar costurile de tratare a bolilor cauzate de poluarea aerului vor crește și ele.
Impactul negativ asupra mediului, cu mult subestimat de autorități: Prin incinerare se produc nanoparticule extrem de toxice
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, incinerarea eliberează emisii toxice în aer, apă și sol, incluzând dioxina și alți compuși organici clorinați, cunoscuți pentru impactul lor toxic asupra sănătății umane și a mediului. Multe dintre toxinele emanate ajung în hrană și devin tot mai concentrate, pe măsură ce urcă pe lanțul alimentar.
Studiile efectuate arată că expunerea la astfel de substanțe pe termen scurt poate provoca leziuni ale pielii și disfuncții ale ficatului. Pe termen lung, pot afecta sistemul imunitar, sistemul nervos, sistemul endocrin și funcțiile reproductive, provocând probleme respiratorii, anomalii congenitale și chiar cancer (laringe, plămâni, piele, sistem reproducător și nervos, glandă tiroidă, aparat digestiv). Chiar și în cantități foarte mici, dioxinele pot cauza defecte fetale și genetice. Toxicologul Dr. Paul Connett, profesor emerit la Universitatea Saint Lawrence și Director Executiv al American Environmental Health Studies Project (AEHSP), atrăgea atenția asupra pericolului reprezentat de aceste emisii:
„Incineratoarele produc emisii extrem de toxice, inclusiv metale grele, dioxine, derivate ale acestora precum dioxine clorinate și bromate, furani, eteri bifenili policlorurati (PCB) și polibrominați, naftalină policlorurată (PCN). O mare parte dintre aceste toxine permanente și persistente sunt emise sub formă de nano-particule. Dioxina 2,3,7,8 TCDD este cea mai periculoasă toxină generată de om”.
Nanoparticulele, uneori denumite şi particule ultrafine, sunt acele particule cu un diametru mai mic de 1 micron. Nanoparticulele nu reprezintă o noutate. Se găsesc în jurul nostru încă de la apariţia primei combustii la temperatură înaltă care a implicat gaz şi motoare diesel, o instalaţie alimentată de cărbune, ţiţei sau gaze naturale şi chiar arzătoare pe lemne. Noutatea o reprezintă naşterea unei noi discipline de studiu, numită nanotoxicologie. Acest nou domeniu de cercetare se leagă de apariţia nanotehnologiei, prin care nanoparticulele au fost adăugate în mod deliberat în medicamente şi produse comerciale – de la cremă de ras la rachete de tenis.
Aceste mici particule pot trece cu uşurinţă de membrana celulelor. Aşadar, mecanismul de apărare normal care împiedică particulele să intre în ţesuturi nu reuşeşte să învingă nanoparticulele. Nanoparticulele din aerul pe care îl inspirăm poate pătrunde prin membrana plămânilor, iar cele din alimentație prin membranele tractului gastro-intestinal.
Mai mult, nanoparticulele sunt atât de mici, încât pot trece cu uşurinţă prin membrana plămânilor şi pot intra în fluxul sanguin. Dintre toate sursele de combustie cu temperaturi înalte, nanoparticulele provenite din incinerarea gunoiului sunt cele mai periculoase, deoarece sunt cele mai toxice.
În incineratoare intră, în principiu, toate elementele toxice pe care le utilizăm în realizarea produselor, fie că sunt pigmenţii sau stabilizatorii din materialele plastice, fie metalele grele din baterii şi echipamente electronice ori compuşi clorinaţi, fluoruraţi sau bromuraţi folosiţi în plastice şi în produse ignifuge.
Emisiile de nanoparticule ale incineratoarelor nu sunt nici reglementate, nici monitorizate. Un studiu recent realizat de Toxicowatch atrage un semnal de alarmă cu privire la metodologia măsurării emisiilor solicitată la nivel european.
Janek Vahk, Coordonatorul Departamentului de Dezvoltare și Politici în cadrul Zero Waste Europe, explică: „Testarea emisiilor pe perioade scurte, așa cum cere în acest moment Uniunea Europeană, prezintă dezavantaje serioase și permite ascunderea emisiilor. Trebuie să revizuim urgent regulile referitoare la monitorizarea emisiilor din incineratoarele de deșeuri, pentru a proteja sănătatea și siguranța oamenilor”.
Testarea pe termen lung nu este obligatorie în cazul instalațiilor de incinerare. Majoritatea companiilor care incinerează deșeuri efectuează teste de câte 6-8 ore, de două ori pe an, iar momentul evaluării este anunțat de către cei care verifică conformitatea. După ce au fost identificate niveluri mai mari decât cele admise în ouă, autoritățile din Olanda au efectuat și teste pe termen lung la incineratorul Reststoffen.
S-a constatat astfel că nivelurile dioxinelor erau, în testarea pe termen scurt, de 460 până la 1.290 de ori mai mici decât în cazul testării pe termen lung. Așadar, testarea pe termen scurt nu poate fi considerată relevantă.
În plus, în România nu există un sistem independent de monitorizare a emisiilor de dioxine și furani. Mai mult, în anul 2016, penalizarea de 40 de lei/kg pentru dioxine și furani a fost exclusă din legislația fondului pentru mediu. Ceea ce înseamnă monitorizare și penalizare ZERO pentru dioxine și furani. În plus, în lumina investigațiilor autorităților de mediu cu privire la poluarea intensă din ultimele zile din Capitală, s-au remarcat și alte emisii de toxine, care nu fac obiectul monitorizării prin rețeaua de senzori ANPM.
Există reglementări ale emisiilor incineratoarelor care se referă numai la particule cu o dimensiune de 10 microni. În unele ţări aceste reglementări coboară până la 2,5 microni. Oricum, faţă de nanoparticule, cele supuse reglementărilor sunt ca o ghiulea de tun pe lângă un grăunte de nisip.
Ştim deja că particulele de 10 şi 2,5 microni determină creşterea ratei mortalității în marile oraşe. Relaţia de cauzalitate devine şi mai solidă cu cât sunt mai mici particulele măsurate. Astfel putem anticipa faptul că incineratoarele vor provoca creşterea ratei mortalităţii în oraşele deja poluate.
Cei care promovează incinerarea au un PR abil (sau bolnav?) care gestionează aceste realităţi. Au redus toată discuţia asupra acestui subiect într-o expresie – „morţi evidenţiate” (deaths brought forward – DBF). Iată o declaraţie pe această temă a reprezentantului unei companii de incinerare:
„Este important de subliniat că riscul de mortalitate cauzată de expunerea prelungită la particule de 10 microni (PM10) este mic şi limitat la un segment de populaţie, care are deja o sănătate precară. Termenul DBF, prin urmare, nu reprezintă cazuri noi/suplimentare de deces, ci o reducere a speranţei de viaţă pentru aceea a căror sănătate este deja compromisă”.
Ceea ce vor ei să ne spună este că emisiile incineratoarelor nu omoară oameni, doar le scurtează din viaţă!
Nanoparticulele sunt atât de mici, încât scapă din aproape toate dispozitivele de control al poluării aerului. Întrebarea esenţială pentru autorități și industria incinerării este „Cum îşi propune un incinerator modern să capteze/reţină aceste particule“? Sau pur şi simplu preferă să ignore această întrebare, întrucât emisiile de nanoparticule nu sunt nici reglementate, nici monitorizate? Dacă nu deţin răspunsuri clare şi concrete la această întrebare, atunci aceasta ar trebui să declanşeze principiul precauţiei, în special acum când e disponibilă o strategie alternativă prin care se pot obţine rezultate comparabile în reducerea depozitării gunoiului. Un incinerator modern reuşeşte să reducă aproximativ 75% din cantitatea deşeurilor care ar trebui depozitate. Fără să incinereze, un oraș cu aproape 1 milion de locuitori precum San Francisco reuşeşte devierea de la depozitare a 78% din deşeurile generate.
Regăsim îngrijorarea specialiștilor de la nivel internațional și la nivel național. Încă din anul 2009, câțiva specialiști ai Institutului de Sănătate Publică București atrăgeau atenția asupra pericolului incinerării deșeurilor medicale și publicau un ghid cu soluții alternative de tratare.
În concluzie, solicităm din nou renunțarea la construirea instalației de valorificare energetică în Capitală și revizuirea normelor, STAS-urilor și documentelor legislative aplicabile conținând tipul parametrilor de calitate a aerului monitorizați.
Organizațiile semnatare solicită Ministerului Mediului revizuirea normelor, STAS-urilor și documentelor legislative aplicabile conținând tipul parametrilor de calitate a aerului monitorizați, precum și cei prevăzuți în obligațiile stabilite în Autorizațiile Integrate de Mediu pentru activități legate de procesarea maselor plastice, ale subproduselor petroliere, gestionarea, colectarea și eliminarea sau valorificarea deșeurilor menajere, municipale amestecate, activităților legate de producția de mixturi bituminoase, asfaltice, ciment și materiale de construcții implicând utilizarea maselor plastice.
Notă pentru editori:
Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) este o alianță internațională formată din peste 900 de organizații, în 100 de țări, inclusiv în România, care militează pentru stoparea incineratoarelor. Ca soluție, acestea promovează alternative sigure, sustenabile și echitabile de management al deșeurilor.
Energy Justice România este formată din peste 20 de organizații neguvernamentale și grupuri de acțiune. Coaliția sprijină comunitățile amenințate de proiecte energetice poluante și distrugătoare, din sfera managementului deșeurilor. Se implică activ în sporirea rezilienței acestor comunități, prin promovarea soluțiilor alternative.
Zero Waste Romania este o organizație apolitică, non-profit care reunește o rețea națională, independentă, formată din ONG-uri, grupuri locale și experți specializați în economie circulară zero deșeuri.