Anna Larsson, director programe Europa în cadrul Reloop Platform și expert UNDP în domeniul sistemului garanție-returnare și al Responsabilității Extinse a Producătorilor (EPR), a explicat în acest articol de ce modul în care funcționează SGR în statele europene este similar și, în particular, câteva dintre caracteristicile sistemului în Norvegia.
Motivați de țintele de colectare ridicate, de cerințele privind conținutul reciclabil și de taxa pe plastic, autoritățile naționale și sectorul afacerilor din Europa caută soluții pentru scheme de colectare eficiente din punct de vedere al costurilor.
Sistemele garanție-returnare (SGR) pentru recipientele de băuturi au devenit centrul atenției. Datele din țările care implementează astfel de sisteme, comparate cu schemele de colectare clasice, arată că un sistem bine reglementat și organizat non-profit este opțiunea mai ieftină pentru producători și importatori, în consecință și pentru cetățeni.
În 2020, producătorii de băuturi din Norvegia au plătit 2,8 NOK (n.n.- coroane norvegiene) pe kilogram de PET introdus pe piață, iar nivelul de colectare atins este de 90%. În cadrul SGR taxarea se face pe unitate/ambalaj, însă, pentru a facilita comparația, a fost estimat un preț și pe kilogram. Producătorii din Austria plătesc 6,95 NOK pe kilogram, iar nivelul de colectare este de 70% (comparația a fost realizată de INFINITUM, Norvegia).
Producătorii și importatorii europeni confruntați cu cerințe de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor (EPR) din ce în ce mai stricte sunt bine informați și optează pentru soluția sistemului garanție-returnare. Cu toate acestea, actori de pe piețele locale, care nu au posibilitatea de a schimba informații la nivel internațional, consideră SGR o amenințare. Pentru a evalua consecințele economice ale introducerii SGR, este important să înțelegem cum funcționează acest sistem în alte țări, să confruntăm miturile și să verificăm toate datele.
Impactul asupra comercianților
Este adevărat că implicarea comercianților în sistem este importantă. Din cauza modelului standard de returnare la comerciant, adoptat în Europa, retailerii au obligația de a primi ambalajele. Ce tipuri de comercianți au această obligație de a primi ambalajele de băuturi goale este decis prin legislația națională, în funcție de structura și specificul comerțului din fiecare stat.
În țările baltice doar comercianții mai mari au această obligație – peste 200 metri pătrați, din zona urbană, în Estonia, respectiv 300 de metri pătrați în Lituania. Bineînțeles, în zonele rurale pragul este mai mic. Este important de adăugat că, în această configurație a SGR, toate celelalte magazine pot opta și pot solicita să participe. Unii comercianți, conștienți de faptul că garanțiile recuperate de consumatori vor fi cheltuite în magazinele lor, nu ar vrea să scape această oportunitate, să o cedeze magazinelor mai mari.
În Scoția, unde încă predomină micile magazine tradiționale, toți comercianții vor fi obligați să preia ambalajele de băuturi, altfel ar fi imposibil să colecteze suficiente dintre acestea. Sintetizând, structura comerțului dintr-un stat determină care dintre magazine vor fi obligate să preia ambalajele de la consumatori, însă – indiferent de obligație – magazinele mici au dreptul de a fi integrate în acest sistem, dacă doresc.
Magazinele mici și marele sistem garanție-returnare
Micile magazine din întreaga Europă sunt speriate de posibilele responsabilități care fie li s-ar putea impune, fie nu le vor putea evita, practic, din motive concurențiale. Li se descriu scenarii sumbre în care ori este vorba de spațiul pe care îl vor ocupa ambalajele goale ori despre necesitatea de a achiziționa echipamente scumpe de colectare. Spre exemplificare, să vedem cum este gestionată colectarea în astfel de magazine mici, dat fiind că investiția într-un echipament automat nu este fezabilă, dacă se colectează mai puțin de 10.000 de recipiente pe lună. Ne vom referi la micile magazine din Norvegia, unde fiecare metru pătrat este extrem de prețios. Ar trebui să menționăm, în acest moment, faptul că toate punctele de vânzare din această țară sunt obligate să preia ambalajele de băuturi. Așa cum se poate observa din fotografie, vânzătorul înregistrează preluarea recipientului gol și restituie garanția consumatorului. Ambalajele colectate sunt „depozitate” în saci de plastic. Când sacul e plin, este închis și i se aplică numărul de identificare al magazinului.
Transportul spre centrele de numărare este organizat de către operatorul de sistem, mașina de colectare vine cu o periodicitate dinainte stabilită, însă ridică sacul doar dacă este plin. Sacii plini sunt transportați la centrul de numărare al operatorului de sistem, ambalajele sunt numărate și înregistrate după codul de bare. Magazinul primește banii la două săptămâni după ce ambalajele au fost ridicate și transportate la centrul de numărare. În plus față de valoarea garanțiilor plătite consumatorului, magazinul primește așa-numitul tarif de gestionare, pentru a acoperi costurile directe legate de colectare. În tabelul de mai jos (Sursa: Reloop Platform) se poate vedea cât este acest tarif:
| Ambalaje acceptate manual sau colectate necompactate de echipamente automate: | ||
| Metal | 0,05 NOK | 0,0042 €
0,0045 USD$ |
| Plastic | 0,10 NOK | 0,0083 €
0,0090 USD$ |
| Ambalaje compactate colectate de echipamente automate: | ||
| Metal | 0,20 NOK | 0,017 €
0,018 USD$ |
| Plastic | 0,25 NOK | 0,021 €
0,022 USD$ |
Compensarea cheltuielilor comercianților prin tariful de gestionare
Tariful de gestionare compensează comercianții, obiectivul acestuia fiind de a acoperi costurile directe. În mod normal, tariful reflectă și costurile pe care le are operatorul de sistem cu infrastructura de colectare: pentru a prelua ambalajele de la echipamentele automate, operatorul de sistem are cheltuieli logistice mai mici, prin urmare magazinul va primi mai mulți bani, pentru a-și acoperi investiția în echipamentul automat de preluare.
Logistica sistemului garanție-returnare, diferențe între țări
La o primă vedere, canalele de producție, distribuție și de vânzare au o mulțime de asemănări în toată Europa. Rafturile arată la fel, nu? Un magazin mic din Spania, Polonia, Scoția, Norvegia este similar cu unul din România. Există asemănări și în ceea ce privește comerțul modern, în special datorită faptului că lanțurile de magazine sunt adesea internaționale. Indiferent în ce țară europeană te-ai afla, un mare magazin îți va da sentimentul că ești acasă: dispunerea, designul interior și produsele pe care le poți cumpăra, inclusiv băuturi, sunt la fel într-un anume lanț de supermarketuri.
Prin urmare, nu este deloc o surpriză că există multe similitudini între sistemele garanție-returnare din toate statele europene care au implementat acest model de colectare. Soluțiile sistemului garanție-returnare standard sunt aplicate, de asmenea, în noi state precum Malta, Scoția sau Letonia. Producătorii și importatorii trimit lunar rapoarte referitoare la băuturile puse pe piață, identificate pe baza codului de bare. Operatorul de sistem emite facturi către acești producători/importatori. Suma facturată este rezultatul următorului algoritm: numărul de ambalaje înmulțit cu valoarea garanției plus tarifele pentru transferul de responsabilitate pentru ambalajele puse pe piață (aceasta se aplică anumitor tipuri de ambalaje și reflectă costurile acestora în sistem). Producătorii percep de la distribuitori valoarea garanției, iar distribuitorii la rândul lor o percep de la comercianți. Aceștia vând băutura la un preț, la care adaugă valoarea garanției, pe care consumatorul o poate vedea pe bon, separată de preț. Circuitul garanției la nivelul vânzărilor este astfel complet. Garanțiile încasate de către operatorul de sistem de la producători și importatori așteaptă într-un cont.
Colectarea ambalajelor de băuturi în cadrul SGR
După ce cetățeanul a consumat băutura, aduce recipientul gol înapoi la magazin. Nu trebuie să prezinte niciun bon, ambalajul va fi identificat după codul de bare. Un cod de bare la nivel național utilizat de către producători va face imposibilă returnarea unui ambalaj vândut într-o altă țară. Majoritatea ambalajelor care fac obiectul sistemului garanție-returnare vor avea un cod de bare național. Doar câteva produse importate vor fi exceptate, acestea păstrând codul de bare internațional; ambalajele respective vor fi ceva mai scumpe pentru importatori, din cauză că se ia în calcul și riscul de fraudă. În magazinele unde se preiau recipientele manual, consumatorul va primi garanția înapoi în numerar. În supermarketuri se folosesc, de regulă, echipamente automate pentru colectarea recipientelor. Consumatorul va returna ambalajul la aparat și va primi un voucher, care poate fi utilizat în magazin și va reduce din valoarea bonului pentru cumpărăturile făcute. Operatorul de sistem primește informațiile privind recipientele colectate online, din locațiile unde sunt preluate de automate, sau de la propriul centru de numărare, dacă recipientele au fost preluate manual în magazine mici. Toate punctele de vânzare își primesc banii de la operatorul de sistem. Astfel, circuitul garanției este închis și din perspectiva returnării recipientelor. Așa cum am menționat anterior, magazinele primesc atât valoarea garanțiilor pe care le-au restituit consumatorilor, cât și o sumă suplimentară pentru fiecare ambalaj preluat, reprezentând tariful de gestionare.
Recipientele colectate în magazine sunt transportate la centrele operatorului de sistem. Exact pe aceleași drumuri pe care au fost transportate de la producători/importatori la comercianți și, uneori, cu același tip de autovehicule. Recipientele colectate prin echipamente automate sunt compactate, cu beneficii din punct de vedere logistic.
Proprietatea ambalajelor ce fac obiectul SGR
Recipientele de băuturi colectate sunt proprietatea operatorului de sistem din momentul în care consumatorul le returnează la punctele de colectare. Magazinele sau companiile de transport reprezintă doar furnizori de servicii: depozitează, respectiv transportă ambalajele goale. În centrele operatorului de sistem recipientele colectate sunt sortate și balotate, iar cele colectate manual sunt renumărate. Operatorul de sistem vinde reciclabilele colectate la prețul cel mai bun (cel mai mare – n.n.), iar venitul din vânzare acoperă costurile cu tarifele de gestionare plătite magazinelor (una dintre cele mai mari cheltuieli a operatorului de sistem), logistica, cheltuielile de administrare, costurile cu munca, dar și campaniile de informare și conștientizare destinate publicului. Operatorul SGR acționează ca entitate non-profit: toate veniturile din vânzarea materialului reciclabil și din garanții nerestituite acoperă costurile sistemului, necesarul fiind suplimentat din tarifele de transfer de responsabilitate pentru punerea pe piață a ambalajelor, plătite de producători și importatori. Operatorul de sistem este o organizație de transfer de responsabilitate, care preia obligațiile de Responsabilitate Extinsă a Producătorilor, iar materialele reciclabile colectate reprezintă valoarea pentru toți producătorii și importatorii obligați să participe în sistemul garanție-returnare.
Închiderea buclei la nivel național
Unii operatori de sistem, cum este Returpack AB din Suedia, au depus eforturi pentru a păstra în țară materialele reciclabile colectate și, astfel, să închidă bucla la nivel local. Așa-numita „reciclare din ușă în ușă” și „dreptul la primul refuz” au fost utilizate în Suedia mai bine de un deceniu și au fost aprobate de autoritățile suedeze, dar și de cele europene. Operatorul de sistem a construit o hală de producție și a invitat reciclatorii să liciteze pentru dreptul de a utiliza hala și materialul colectat (model aplicat pentru PET). Reciclatorul care a câștigat licitația a investit în linia de reciclare și este obligat să furnizeze o anumită cantitate de material reciclat producătorilor locali („dreptul la primul refuz”). Un model similar a fost implementat recent în Norvegia și câștigă tot mai multă atenție, datorită conținutului obligatoriu de material reciclat de minimum 25% pe care producătorii trebuie să-l folosească în recipientele din PET, până în 2025.