Scrisoare Deschisă către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice

Stimată doamnă ministru Rovana Plumb,

În contextul finalizării Strategiei Naționale pentru Gestionarea Deșeurilor [1] pentru Romania și în urma declarațiilor recente formulate cu ocazia întâlnirii de lucru pe care ați avut-o la București cu secretarul de stat pentru Energie şi Schimbări Climatice din Marea Britanie, Edward Davey [2], privind valorificarea energetică a deşeurilor,

Organizațiile semnatare ale prezentei îşi exprimă îngrijorarea și dezaprobarea față de intenția Guvernului de a importa programe pretinse a fi de reducere a risipei de resurse prin arderea deșeurilor menajere. Ideea în sine este contradictorie, întrucât arderea înseamnă distrugere/risipă, asociată cu emisii toxice precum dioxine, metale grele și furani, tehnologia actuală fiind departe de a elimina poluarea și de a reutiliza eficient energia produsă prin ardere. Energia obținută din arderea deșeurilor municipale este deosebit de poluantă, costisitoare, compromite politicile de prevenire a deșeurilor, a programelor de reciclare și încurajează în schimb extragerea de resurse.

Reducerea volumului de deșeuri generate prin prevenție este o obligație legală, însă incinerarea compromite practicile preventive prin susținerea și camuflarea unui stil de viață nesustenabil.  Incineratoarele reduc doar volumul deșeurilor și nu rezolvă problema gropilor de gunoi, deoarece în urma arderilor rezultă circa 25% cenușă toxică, care trebuie depozitată la rampa de depozitare a deșeurilor. Promotorii incinerării susțin în mod fals că cenușa stabilizată biologic nu este toxică.

În numeroase țări incineratoarele sunt percepute și tratate din punct de vedere al acceptabilității lor și măsurilor preventive similar cu centralele nuclearoelectrice. O varietate de studii [3] [4] au raportat asocierea dintre probleme respiratorii, anomalii congenitale, îmbolnăvirile de cancer (laringe, plămâni, piele, sistem reproducător și nervos, glandă tiroidă, aparat digestiv) și munca, respectiv locuirea în apropierea unor incineratoare.

„Incineratoarele produc emisii extrem de toxice inclusiv metale grele, dioxine, derivate ale acestora precum dioxine clorinate și bromate, furani, eteri bifenili policlorurați (PCB) și polibrominati, naftalină policlorurată (PCN). O mare parte dintre aceste toxine permanente și persistente sunt emise sub formă de nanoparticule. Dioxina – 2, 3, 7, 8 TCDD este cea mai periculoasă substanță generată de om”, susține Dr. Paul Connett, Profesor Emerit, Universitatea Saint Lawrence și Director Executiv American Environmental Health Studies Project (AEHSP).

Incineratoarele cu nume ca „piroliză”, „gazificare”, „jet de plasmă” și „energie din deșeuri” emit dioxine și alți poluanți dăunători, în ciuda declarațiilor industriei că acestea ar fi tehnologii „verzi”. Incineratoarele de ultimă generație sunt prevăzute cu dispozitive de control al poluării aerului, care captează o parte din poluanți, dar nu le elimină. Se estimează că filtrele reţin numai 5% – 30% din cantitatea de particule foarte fine, mai mici de 2,5 microni sau nanoparticule. Poluanții capturați sunt transferați la alte produse, determinând creşterea toxicității în deşeul în stare solidă, rezultat din incinerare şi reprezentat de cenuşă, zgură, funingine, nămolul de epurare, care sunt apoi eliberate în mediul înconjurător [5].

Raportul recent lansat la Bruxelles [6] dezvăluie că în ciuda faptului că cele 406 incineratoare deja funcționale în Europa au capacitatea de a arde un volum mai mare decât volumul deșeurilor generate, totuși industria forțează expansiunea capacității de incinerare în regiunea europeană. Tări precum Germania, Suedia, Danemarca, Olanda și Marea Britanie au atins deja o capacitate incineratoare peste volumul de deșeuri generat [7]. În aceste țări incineratoarele depind de importul de deșeuri municipale și asimilabile pentru a funcționa, descurajând și împiedicând astfel reciclarea.

Comisia Europeană nu sprijină incinerarea: „Zero waste” (eliminarea deşeurilor fără incinerare sau îngropare la rampă) ar putea fi un obiectiv ambiţios în societatea noastră industrializată, însă este direcţia corectă” [8] susține Janez Potocnik, Șef de Departament Gestiunea Deșeurilor în cadrul Comisiei Europene.

Sistemul britanic de management al deşeurilor, pe care România este interesată să-l importe este unul controversat, acesta confruntându-se cu opoziţie publică şi avertismente din partea Comisiei Europene [9]. Aceasta a solicitat promovarea refolosirii şi reciclării în detrimentul incinerării. Guvernul nu monitorizează situația din Marea Britanie, în ciuda faptului că acolo există deja o capacitate incineratoare mai mare decât volumul deșeurilor reziduale [10]. În Marea Britanie, în ultimii 5 ani, au fost oprite în faza de proiectare 11 incineratoare [11].

În cazul României, în contextul în care procentul de reciclare este de 1%, intenţia guvernului de a rezolva problema deşeurilor prin instalarea unor incineratoare cu capacitate minimă a instalaţiei de 150.000 tone/an [12] nu este justificată şi ar duce la epuizarea fondurilor publice locale pentru a achiziţiona tehnologie de import scumpă, care ar asigura mult mai puţine locuri de muncă decât programele zero deşeuri/zero waste. Fiind opţiunea cea mai scumpă pentru gestionarea de deşeuri, incinerarea concurează cu reciclarea şi compostarea pentru finanţare.

Cel mai cunoscut incinerator din Italia, Brescia, cu o capacitate de ardere de 250.000 tone/an [13], a costat 300.000.000 Euro. În prezent, Brescia a devenit oraşul cu cel mai ridicat cost pentru tratarea deşeurilor, cea mai ridicată rată de generare a deşeurilor, doar 40% colectare selectivă şi este blocat într-un contract pe 20 de ani, în timp de alte oraşe din regiune generează jumătate din cantitatea de deşeuri, reciclează peste 70% şi taxează mai puţin pentru serviciile de salubrizare. Mai mult, acest incinerator a primit, din 1998 până în prezent, sute de milioane de Euro în subvenţii energetice, însă nu a creat mai mult de 80 de locuri de muncă.  În comparaţie, provincia Nova Scoţia, Canada, a respins incinerarea şi a atins ţinta de 50% redirectare de la rampa [14] în 5 ani, fiind create peste 3.000 de locuri de muncă în colectarea, tratamentul deşeurilor şi industria reciclatoare [15].

Un studiu recent publicat în revista American Economic Review a constatat că printre industriile din SUA, industria de incinerare a deșeurilor are cea mai mare rată de impact economic negativ, din cauza poluării aerului, comparativ cu valoarea financiară adăugată [16]. Numeroase materiale/produse pot şi trebuie să fie reciclate sau refolosite în siguranţă. Fără epuizarea tuturor posibilităţilor de reutilizare și reciclare, incinerarea este pur şi simplu o risipă de resurse, în detrimentul economiei românești.

Alternativa la opţiunea incinerării propuse de guvern este implementarea unor programe de prevenţie (inclusiv responsabilitate individuală a producătorului), colectare selectivă la sursă, reciclare şi compostare. Investiţiile ar trebui să susţină proiectarea ecologică a materialelor/produselor, reducerea, refolosirea şi reciclarea acestora, iar nu tehnologii care distrug resurse valoroase. Conform ICF [17], compostarea deșeurilor organice/biodegradabile, alături de reciclare, reduce de 46 de ori emisiile de gaz cu efect de seră și economisește de 3-4 ori mai multă energie comparativ cu un incinerator producător de energie. Mai mult, dacă este luată in considerare energia incorporată a materialelor arse, incineratoarele pierd energie.

În concluzie, arderea deşeurilor are numeroase consecinţe negative asupra mediului înconjurător, societăţii şi sănătăţii. Incineratoarele:

• eliberează emisii toxice în aer, apă şi sol si produc cenuşă, zgură toxică;
• compromit politicile de prevenire a deşeurilor şi reciclarea;
• contribuie la schimbările climatice la nivel global;
• irosesc energie şi distrug cantităţi mari de resurse, încurajând extragerea acestora;
• epuizează fondurile comunităţilor locale;
• încalcă principiile justiţiei de mediu.

Stimată doamnă Ministru, vă asigurăm de întreaga noastră deschidere ca România să se alinieze standardelor europene şi totodată să găsească o soluţie în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor. De aceea, în acest moment ne exprimăm îngrijorarea şi dezaprobarea spre soluţiile pe care le ia în calcul Guvernul Român şi ne oferim sprijin şi expertiza, de peste 20 de ani la nivel internaţional a Global Alliance for Incineration Alternatives (GAIA) în implementarea alternativelor sigure, sustenabile şi echitabile.

România are oportunitatea să devină un exemplu de bune practici în managementul responsabil al deşeurilor şi astfel să evite erorile statelor vestice europene. În acest sens, lansăm propunerea de a purta un dialog şi vă solicităm organizarea unei serii de întâlniri de lucru în vederea identificării celor mai bune soluţii şi ne afirmăm disponibilitatea de a vă sprijini în implementarea acestora.

Semnatari:

Global Alliance for Incineration Alternatives- GAIA prin Joan Marc Simon
Asociația Ecologistă Floare de Colț, Sandor Korosfoy, Președinte
Asociația Neuer Weg, Hans Hedrich, Vice-președinte
Asociația Mai Bine, Anca Gheorghică, Președinte
Clubul de Cicloturism Napoca, Radu Mititean, Președinte
Institutul Independent de Ecoinovare, Cristiana Croitoru, Președinte
România în Tranziție – Tranzition Towns Romania, Claudian Doboș, Fondator
Asociația EcoAssist prin Liana Buzea, Președinte
Centrul pentru Resurse Civice prin Cosmin Barzan, Președinte

Notă:
Global Alliance for Incineration Alternatives – GAIA este o alianță internațională formată din peste 800 de organizații, în 100 de țări, care militează pentru stoparea incineratoarelor și promovează alternative sigure, sustenabile și echitabile.
Zero Waste Romania– este o alianţă de organizaţii care militează pentru reducerea spre zero a deșeurilor fără eliminarea în natură, îngroparea sau arderea acestora, pentru protejarea resurselor și a drepturilor sistemului informal de reciclare.

Resurse:
Incinerare: mit versus realitate

Note de subsol