O viață fără deșeuri, fără coșul de „gunoi” de sub chiuvetă, cel urât mirositor, pe care-l golim urgent în tomberoanele veșnic prea pline din spatele blocului, pentru ca apoi „mizeria” să dispară o dată pe săptămână, dusă de o mașină mare și portocalie, undeva, habar n-avem unde și unde, de fapt, nici nu ne interesează… Contează că am scăpat de el! O viață fără deșeuri? Greu de închipuit pentru concetățeanul urban și civilizat, nici măcar pentru acel cetățean „conștient” și „sensibil” față de problemele de mediu pe care civilizația noastră productiv-distructivă le creează.
Nu e de mirare că până și în satele României se răspândește tot mai mult ideea că progresul, dezvoltarea și „Europa” înseamnă obligatoriu să vină săptămânal „mașina de gunoi”, ca să-i scape pe (foștii) țărani de cojile de morcovi și cartofi, de hârtia de ziar folosită, de PET-uri și alte asemenea lucruri despre care circulă zvonul – corect, de altfel – că a le arunca în valea din spatele grădinii, ca mai an, înseamnă rămânere în urmă și lipsă de civilizație. Cu alte cuvinte: am ajuns și în România să acceptăm definiția implicită a modului de viață „occidental” ca fiind egal cu a scoate, contra cost, of course, o dată pe săptămână un tomberon negru de nu mai puțin de 125 L în fața portiței, umplut cu te miri ce, pentru a-i expedia conținutul undeva, relativ departe, unde-i va fi bine atât gunoiului, cât și naturii, cât și lui homo „sapiens” consumens.
În fine… Poate că eu nu sunt normal, dar admit că
1. NU am tomberon;
2. și, totuși, NU arunc „gunoi” în vale, la margine de oraș sau în parcările de pe drumul național;
3. nici NU-l ard în sobă, așa cum fac vecinii mei de alături.
4. și nici NU-l stochez în cameră, beci, șopron sau altundeva.
5. țin să specific că NU trăiesc într-o colibă, într-un vârf de copac, pe un vârf de munte, ci în centrul orașului Sighișoara. Merg la cumpărături, mă spăl zilnic, folosesc toaleta, îmi încălzesc casa, am un câine. Deci, pot spune că trăiesc aproximativ în rând cu lumea din jurul meu și, în ciuda celor enumerate mai sus, NU produc deranj semenilor mei și nici daune serioase mediului înconjurător.
Cum așa? Păi, foarte simplu: încerc să evit la maximum producerea de „deșeuri”, încercând totodată să văd (și să gestionez) potențialele deșeuri ca ceea ce sunt ele de fapt: resurse de care, momentan, nu avem nevoie, dar poate mai târziu, poate alții… Sincer, nici măcar nu mi se pare deosebit de greu sau complicat sau perfect ceea ce fac. Am fost rugat să descriu pentru zerowasteromania.org această „performanță” a mea, ceea ce mă flatează, desigur, dar nu văd ce-ar fi atât de spectaculos pentru a merita să fie povestit. Așadar, mă tem că ceea ce voi scrie și descrie pe acest blog în materie de (lipsă de) deșeuri în viața mea va fi ceva ușor… plictisitor și banal. Nu știu… Poate, totuși, e ceva „spectaculos” și „nemaipomenit” în ziua de azi să NU fii incontinent din punct de vedere al producerii de „mizerie”? Posibil… Atunci sper ca postările mele să-i ajute și să-i inspire și pe alții să conștientizeze că se poate și cu zero deșeuri și, mai ales, să ÎNCERCE să trăiască fără „mizeria cea de toate zilele”!
E început de an, așadar un moment potrivit pentru a încerca ceva cu adevărat nou în viață…
Mai jos postez câteva fotografii ilustrative și explicații despre gestionarea resurselor de care, momentan, nu mai am nevoie. Totul e un pic improvizat și experimental. De aceea nici nu poate fi perfect. E o căutare și o încercare cu „sfârșit deschis”, o încercare deschisă față de noi idei, critici și propuneri de orice fel, schimbări de macaz și de direcție, dacă acestea se dovedesc a contribui la „Mișcarea de Eliberare de sub Dictatura Deșeurilor” 😉 . De aceea, aștept cu interes comentariile și sugestiile voastre! Cred că împreună putem dezvolta un set de bune practici pentru o viață fără „gunoaie” și cât mai plină de RESURSE și valori!
cu drag,
Hans Hedrich, activist de mediu
Asociația Sighișoara Durabilă
Sighișoara
……………………………
SUS: Asta-i locuința în care-mi voi petrece iarna (cameră, bucătărie, baie, cămară, curte, aproximativ 50 metri pătrați la parterul unei case mai vechi din centrul istoric al Sighișoarei). Locuința îi aparține unei prietene plecate în străinătate pentru câteva luni și mi-a oferit posibilitatea de a sta la ea, gratis, pentru că oricum va încălzi locuința. Zis și făcut! În felul acesta NU e nevoie să-mi încălzesc și eu propria locuință. Știu de pe acuma că astfel voi economisi în această iarnă cel puțin 2.000-2.200 de lei!
Concluzie:
Prietenia, relațiile interumane, solidaritatea și întrajutorarea contribuie la reducerea consumului de resurse, prin utilizarea comună a acestora.
PS: Din faptul că voi realiza experimentul „zero waste” în locuința altei persoane, rezultă însă totodată că NU voi putea implementa absolut toate ideile de evitare a deșeurilor/a consumului nejustificat de resurse și de energie, fiind constrâns de anumite circumstanțe ce nu depind de mine.
OK, admit că exista și un tomberon în curte, însă la mine acasă, unde stau de obicei, chiar NU am tomberon! Minimul de deșeuri care se strânge o dată la 2-3 luni (aproximativ jumătate de pungă de nailon de cumpărături, cu o greutate de aproximativ 1-2 kg) îl arunc la containerele publice de la piața agro din oraș. Când voi părăsi locuința „de iarnă”, cândva la început de primăvară, voi posta o nouă fotografie cu tomberonul de mai sus, care acum este pe jumătate plin. Cred că nu va fi crescut semnificativ cantitatea de deșeuri din el… La fel, voi cântări cantitatea de materii organice și neorganice colectate separat și reintroduse în circuitul natural sau economic și voi face o medie pe lună/săptămână/zi.
Concluzie: Reducând deșeurile la minimul necesar, reducem la minimul necesar și infrastructura necesară colectării deșeurilor + costurile aferente acesteia (estimativ cu până la 90%).
Elementul de bază numărul 1 al proiectului: Punga de hârtie (refolosită și ea) pentru colectat PET-uri și hârtie/carton. La Sighișoara acestea se colectează împreună și se aruncă la (puținele) containere de reciclare din oraș, de unde ajung la stația de sortare de lângă rampa de gunoi de la iesirea vestică a orașului. Din câte am înțeles, Primăria vrea, însă, să închidă stația de sortare, aparent din lipsa de rentabilitate… :-(( Ah, da, și madam Lena (în stânga imaginii) are și ea un rol important în reducerea cantității deșeurilor…
Concluzie: Reciclând hârtie ți plastic, reducem cu foarte mult cantitatea de deșeuri menajere. Cine vrea, poate chiar să vândă plasticul și hârtia la punctele de colectare!
… alimentare. De majoritatea resturilor de mâncare – încă neperimate – mă scapă „dânsa” (Totuși, mâncarea stricată NU are ce căuta în hrana animalelor domestice/de companie!)
Concluzie: Un câine/o pisică/o găină la casa/gospodăria omului nu strică!
Elementul de bază numărul 2: Recipientul pentru deșeurile organice/resturi vegetale din bucatarie. Pe acestea le depozitez mai târziu în curtea gospodăriei unde locuiesc în mod normal, împreună cu deșeurile vegetale din grădina casei, unde ele se transformă, în aproximativ un an – doi în compost/humus. Important: Din câte am înțeles, resturile mucegăite (vezi portocala din recipient) de fapt NU au ce căuta la compost; la fel, nici resturile de alimente ce conțin carne, acestea din urmă atrăgând șobolani sau alte rozătoare.
Alte detalii din imagine:
1. Lângă recipientul verde se află pasta de spălat vase pe care o folosesc în loc de lichid, aceasta fiind mult mai eficientă. În loc de praf chimic de curățat, folosesc cenușa.
2. Lângă pasta de spălat vase se găsește un borcan de 1L în care strâng apa rece atunci când trebuie să aștept la robinet apa caldă din boiler. Apa colectată (aproximativ 2-3 L pe zi) o folosesc la toaletă.
Concluzie: Compostarea reduce și ea cu mult cantitatea de deșeuri menajere. În plus, separând resturile organice de cele neorganice, am evitat din start producerea „gunoiului” rău mirositor. Gunoi pe care azi îl aruncăm la groapa de gunoi pseudo-ecologică, iar în viitor ni se va spune că soluția ideală va fi arderea/incinerarea lui. Cine se gândește, însă, măcar 30 de secunde își dă seama rapid că soluția ideală este EVITAREA producerii gunoiului, separând de la bun început resturile organice de cele neorganice, păstrându-le prin aceasta calitățile de RESURSE. Simplu ca bună ziua!
Apropo de toaletă: Pentru WC refolosesc foarte multe șervețele și hârtie menajeră din bucătărie. În felul acesta, nu trebuie să cumpăr hârtie igienică decât foarte rar. Motto: Cu ce ne ștergem la gură ne putem șterge mai târziu și altundeva… sau nu? 😉
Concluzie: Atâta timp cât dam bani pe hârtie de șters la… fund, fără măcar să ne gândim să refolosim șervețelele și hârtia menajeră reutilizabilă din bucătărie, să nu ne plângem că suntem săraci! Se pare că suntem încă prea bogați, dacă ne permitem asemenea lux!
Ne invadează materialele promoționale pe care oricum nu le băgăm în seamă decât foarte rar. Ce ne facem cu ele? În Germania găsești foarte multe cutii poștale inscripționate cu autocolante cu mesajul „Keine Werbung, bitte!” („Vă rugăm, fără reclamă!”), această „rugăminte” fiind, de fapt, o interdicție clară pentru distribuitorii de materiale promoționale de a introduce în cutia poștală prospecte ș.a. Am încercat odată ceva asemănător și la poarta casei mele din Sighișoara, dar până acuma s-a ignorat complet de către distribuitorii de reclame. Am să reiau încercarea… Până atunci, refolosesc hârtiile acestea în diverse scopuri (vezi sus).
Concluzie: Lipiți un bilețel pe cutia poștală prin care cereți să NU mai primiți acest tip de reclame! Vorbiți cu băieții care distribuie acele materiale când vedeți că vă ignoră mesajul!
Zațul de cafea (întâmplător din comerț echitabil/fair trade) ajunge în ghiveciul de flori și/sau în recipientul de deșeuri organice. Admit însă că uneori, mai rar, îl mai arunc totuși și in chiuveta.
Concluzie: Resurse se găsesc în cele mai neașteptate locuri – indiferent de cantitate! Utilizați-le și pe cele aparent irelevante din cauza cantității aparent neglijabile, pentru că efectul cumulat se va face simțit!
Știu, cu asta NU salvez nici planeta și nici Oceanul Pacific de insulele de deșeuri de plastic, dar gestul contează: Atunci când tubul de pastă de dinți aparent s-a epuizat, acesta mai conține destulă pastă pentru încă 3-5 spălări! Tăiați-l și recuperați restul rămas – doar ați plătit pentru asta! Bine de știut: producătorii proiectează orificiile de la tuburi în mod intenționat mai mari, pentru a crește în acest fel consumul de pastă! Dozați cu măsură, și tubul vă va ține de două ori mai mult!
Concluzie: Vezi sus. În plus: gestul contează, pentru că transmite mesaje pozitive și încurajatoare altora!
Ceai… reciclat – care-i problema?????? Refolosesc ceaiul/plantele de infuzie de 2-3 ori până ce acestea încep să-și piardă gustul. Vara strâng gălbenelele ce cresc în curte, socul de la marginea pădurii, în plus cumpăr câteva legături de mentă din piață (la 1 leu) sau 1-2 pachețele de sunătoare (certificată ecologic!), și mi-e de ajuns cel puțin pentru un an întreg. În felul acesta nu ajung să cumpăr din supermagazin așa-zise „ceaiuri” la plic, iar prin aceasta nu doar că evit să produc deșeuri, ci evit și să dau bani pe o marfă de calitate inferioară. Sau de ce credeți că producătorii „ascund” ceaiul de ochii noștri în acele pliculețe de hârtie perforată? Dechideți odată unul, așa din curiozitate, și veți vedea că acesta conține doar „praf” de ceai și de plante, nicidecum plantele mărunțite, cum ar fi normal la un produs de calitate! Și ASTA numim noi „ceai”! Cu alte cuvinte, producătorii fac astfel bani prin vanzarea de produse ‘„de doi bani” cumpărătorului naiv si credul! Lecția învățată chiar de la cei care ne îndeamnă să consumăm: zero waste = resurse = surse de venit!
Concluzie: Data viitoare când ieșiți vara în natură sau când mergeți în piața agro, priviți cu atenție în jur și veți observa că natura sau semenii noștri, deseori cei mai umili și nevoiași dintre ei, ne întâmpină cu cele mai aromate ierburi/ceaiuri. Ceaiuri de care vă veți bucura în anotimpul rece, iar asta la zero lei sau la un preț derizoriu. Apoi, NU vă mai lăsați fentați la magazin sau ceainărie cumpărând/comandând ceaiuri mediocre și obscure „la plic”!
Atât pe azi… În postările viitoare am să vorbesc, printre altele despre reducerea la minimul necesar al consumului de apă menajeră, cât și despre câteva metode simple și foarte eficiente de a reduce consumul de curent electric și de gaze naturale, și asta pe timp de iarnă, când ne exasperează facturile umflate de niște companii monopoliste, ce ne vând energie de proastă calitate la prețuri occidentale!