Foto: Stație de compost; sursa: ecobihor.ro
În contextul în care colectarea separată a biodeșeurilor a devenit obligatorie de la începutul acestui an, autoritățile locale își vor pune întrebarea în ce mod să le „capitalizeze”: să producă din ele compost sau biogaz (prin digestie anaerobă)?
În continuare, vom explica de ce este preferat compostul și în ce condiții se recomandă totuși digestia anaerobă.
Care este diferența dintre compostare și digestia anaerobă?
Cele două procese pot părea similare, fiindcă ambele descompun resturile organice. Diferența este că în cazul compostului descompunerea se face în prezența oxigenului, în timp ce acesta este absent în cazul digestiei anaerobe. Diferența este importantă, fiindcă schimbă modul în care poate fi folosită materia ce rezultă din cele două procese, costurile și gradul de risc.
În ultimii ani a existat un interes crescând față de digestia anaerobă, cunoscută și sub denumirea de „biodigestie”, datorită atât atracției de a recupera energia din deșeuri la temperaturi biologice, cât și de a recupera materiale care ar putea fi utilizate pentru îmbunătățirea solului.
Cu toate acestea, problemele cu biodigestia constau în faptul că este mult mai scumpă decât compostarea, că ocupă mult teren și că poate încuraja transformarea biodeșeurilor strict în biogaz, fără să mai contribuie cu material adecvat pentru utilizare asupra solurilor și terenurilor agricole.
Avantajele compostului
Conform ierarhiei Zero Waste, prioritară ar trebui să fie întoarcerea materiei organice în sol, pentru a-l îmbunătăți și pentru a susține, astfel, hrănirea și dezvoltarea plantelor și a animalelor.
De aceea, în general compostarea ar trebui să fie prioritară biodigestiei, pentru ca materia organică să se întoarcă în sol, îmbunătățind capacitatea acestuia de a susține viața plantelor și a animalelor, potrivit Zero Waste International Alliance.
Compostarea este potrivită pentru comunități, afaceri sau instituții, pentru o abordare la scară mică, cu tehnologie redusă. Ierarhia Zero Waste recomandă următoarea ordine, pentru utilizarea optimă a resurselor:
- Sprijinirea și extinderea compostării cât mai aproape de generator, în principal compostarea individuală, la domiciliu, sau oricum pe plan local – compostare comunitară, unde există posibilitatea.
- Acolo unde nu este posibilă compostarea la domiciliu, descentralizată, este recomandată compostarea la scară largă ori, dacă o permit/impun condițiile locale, digestia anaerobă.
- Atunci când condițiile permit, să fie luată în calcul recuperarea energiei numai prin sisteme care operează la temperatura ambientală și la presiunea care apare în mod natural, fără a recurge la energie adăugată, precum în cazul gazeificării, pirolizei, ard de plasmă etc. (și în niciun caz mai mare de 100 grade Celsius).
În ce condiții se recomandă, totuși, biodigestia?
Stație biogaz. Sursa foto: genesisbiopartner.roDigestia anaerobă poate fi o opțiune în cazul în care planificarea, amplasarea și operarea unei stații de compost nu este fezabilă, din cauza constrângerilor legate de localizare sau de teren, atunci când compostarea la domiciliu sau la scară largă, centralizată nu este posibilă. De exemplu, în multe orașe mari se generează mai multe deșeuri alimentare decât deșeuri verzi, din grădini, un astfel de amestec nefiind favorabil pentru o bună compostare. De asemenea, în cazul în care nu există suficient teren pentru amplasarea unei stații de compost, se recomandă digestia anaerobă urmată de o descompunere aerobă mai scurtă.
Pentru a evita poluanți la finalul procesului, este nevoie să fie verificată calitatea materiei care intră în proces, atât în cazul biodigestiei, cât și a compostării. Este esențial să fie evitate anumite biodeșeuri solide de proastă calitate sau nămoluri, pentru a preveni disiparea poluanților.
Digestia anaerobă ar trebui să se supună acelorași reglementări precum cele adoptate pentru programele de compostare, ca o modalitate de pre-procesare a materiei organice curate, colectate separat, în cadrul procesului de compostare.
Accentul trebuie să cadă asupra reîntoarcerii materiei organice și îmbunătățirea solului. Digestia anaerobă este acceptabilă, dacă este doar o altă modalitate de a prelucra materia organică înainte de a o transforma în compost. Biodeșeurile curate, care nu sunt amestecate cu alte reziduuri municipale solide, pot fi folosite prin biodigestie pentru producerea atât a amelioratorilor de sol, cât și a energiei regenerabile.
Biodigestie și compostare pentru „hrănirea solului”
Conform recomandărilor ZWIA, ultima etapă a digestiei anaerobe trebuie să fie compostarea, pentru a reduce potențialul de fermentare a materiei organice. Dacă digestatul este aplicat direct pe sol, poate elibera emisii de metan și amoniac, poate provoca fitotoxicitate și scurgeri de azot. Compostarea digestatului rezultat în urma digestiei anaerobe a unor biodeșeuri curate, colectate separat la sursă, creează un ameliorator de sol de aceeași calitate ca în cazul compostului. Prin urmare, digestia anaerobă trebuie privită ca o posibilă etapă alternativă de procesare inițială (atunci când este necesar) pentru etapele timpurii de compostare, astfel încât carbonul să fie utilizat ca sursă de energie regenerabilă (biogaz / biometan), în loc să fie eliberat sub formă de CO2. Scopul biodigestiei ar trebui să fie, la fel ca în cazul compostului, producerea unui fertilizator bine stabilizat din deșeuri organice curate și minimizarea corespunzătoare a materialelor mirositoare sau patogene.
Care sunt pericolele subvenționării producerii de biogaz
Digestia anaerobă nu ar trebui să fie o opțiune doar pentru producerea de energie, urmată de depozitarea la groapă a digestatului. Conform Comisiei Europene, digestia anaerobă poate fi luată în calcul pentru atingerea țintelor de reciclare, doar dacă produce material adecvat pentru afânarea solurilor și terenurilor agricole. Colectarea separată a materiei organice ar trebui să fie una dintre condițiile prealabile, astfel încât să ajungă în biodigestoare numai biodeșeuri curate, colectate separat la sursă, necontaminate cu alte materiale – PET, folie de plastic, textile, deșeuri periculoase. Doar în acest mod se poate obține un produs de înaltă calitate, care să fie apoi amestecat cu solul și să ajute la îmbunătățirea acestuia. pentru ca produsul să fie adecvat,
Este o practică utilizată în anumite locuri concentrarea mai multor sisteme de digestie anaerobă într-o zonă geografică, în vederea obținerii unor subvenții pentru producerea de energie.
În mod normal, fără subvenții, digestia anaerobă nu poate concura compostarea, din cauza costurilor mai mari ale echipamentelor și instalațiilor de procesare, până la de cinci ori mai mari decât pentru sistemele de compostare. În Europa se acordă subvenții foarte mari pentru digestia anaerobă, chiar și 300 de euro pentru un megawatt oră. Dacă aceste subvenții sunt folosite pentru a dezvolta culturi destinate producerii de energie, încurajează acapararea terenurilor și devine o problemă de injustiție socială, prin cultivarea terenurilor pentru combustibil în loc de hrană.
Conservarea resurselor înseamnă și conservarea resurselor financiare. Investiția în sisteme de compostare, în loc de biodigestoare, înseamnă în general economii la bugetul unei comunități. Chiar dacă, subvenționată, digestia anaerobă pare competitivă în raport cu compostarea, în realitate cheltuielile de capital rămân mai mari.
Zero Waste International Alliance nu recomandă investițiile și subvenționarea digestiei anaerobe, decât dacă instalațiile procesează în principal biodeșeuri provenite din gospodării sau de la companii, și nu culturi agricole plantate cu scopul de a fi transformate în biogaz.
Biogaz, pentru înlocuirea carburanților auto sau a gazului natural
În urma digestiei anaerobe rezultă biogaz, printre care metan și alți compuși. Biogazul poate fi ars pentru a produce energie termică sau electrică, în centrale electro-termice, sau poate fi transformat în biometan, prin eliminarea altor compuși. Odată tratat pentru îndepărtarea hidrogenului sulfurat, azotului și amoniacului, a apei, altor produse secundare și a resturilor de contaminanți, utilizarea biometanului pentru a înlocui benzina și gazul natural este preferabilă centralelor termo-electrice sau reîncălzirii biomasei. Combustibilii produși din biometan pot înlocui carburanții tradiționali și/sau gazul natural din conducte, cu condiția să nu se mențină impactul pe amplasamentul instalației și să se evite arderea concentrată într-un singur loc.
Compostarea și biodigestia în instalațiile MRBT
Scopul instalațiilor de Recuperare Materială și Tratare Biologică (Materials Recovery and Biological Treatment – MRBT) este acela de a stabiliza ceea ce urmează să fie depozitat la groapa de gunoi, nu de a produce amelioratori de sol. Compostarea și digestia anaerobă sunt adecvate și ca alternativă pentru tratarea deșeurilor reziduale în instalațiile MRBT. Materia organică recuperată prin MRBT nu ar trebui utilizată drept compost pentru culturi agricole.
Costurile instalațiilor MRBT ar trebui considerate parte din costurile aferente depozitării. Iar MRBT ar trebui să urmeze unui program de colectare separată la sursă și de procesare a biodeșeurilor sau, cel puțin, să fie planificate concomitent. Investițiile publice în instalații MRBT ar trebui aprobate numai după ce a început implementarea unui program de colectare separată la sursă a biodeșeurilor, care să fie amplificat în timp.
Unitățile MRBT nu trebuie confundate cu instalațiile de compostarea „murdară”, în care sunt procesate deșeuri solide în amestec – ca unică modalitate de „redirecționare” a deșeurilor de la groapa de gunoi pentru o companie, sector sau zonă geografică. Acestea nu reprezintă o soluție Zero Waste și nu ar trebui utilizate. Instalațiile de recuperare materială și tratare biologică ar trebui, de la început, proiectate, finanțate și operate astfel încât echipamentele să poată face în timp tranziția de la stabilizare la procesarea biodeșeurilor curate colectate în cadrul programelor de colectare separată. Numai îndeplinind aceste condiții prealabile MRBT poate fi considerată o opțiune acceptabilă pentru a menține flexibilitatea în gestionarea deșeurilor reziduale.
În MRBT, este necesară stabilizarea aerobă finală înainte de depozitare, pentru a reduce fermentabilitatea materiei organice și impactul aferent depozitării acesteia.
Deși compostul este varianta preferată de gestionare a biodeșeurilor, nu sugerăm eliminarea soluțiilor de biodigestie. Însă acestea trebuie implementate ținând cont de niște criterii stricte, pentru a nu transforma o soluție într-o problemă pentru mediu și comunități.